Veneția City Break la pasul unui copil {Impresii și Sugestii}

TRAVEL

Astăzi vă invit să călătorim virtual până la Veneția. Dar puteți să-i luați și pe copii (mai măricei) pentru că e un oraș ce va fascina pe oricine!

Dacă vă faceți planuri de a vizita acest oraș magnific împreună cu copiii, atunci acest articol cu recomandări și feedback vă va prinde bine. Dar dacă nu v-ați planificat – atunci cu siguranță veți include această destinație în lista de călătorii! În ciuda faptului că este un oraș foarte aglomerat, Veneția rămâne un muzeu ce trebuie neapărat vizitat măcar o dată în viață.

Ce anume să vezi în Veneția? Amm…Veneția însuși! Evident, sunt muzee, festivaluri, mai găsești și ruine, dar dacă cauți anume aceasta, mai bine alege un alt oraș. În Veneția ai parte doar de experiențe, mistere și suspans și vei avea un sentiment puternic de curiozitate să descoperi ce urmează la capătul următoarei străduțe. Este un oraș unde e chiar recomandat să te rătăcești și acesta e farmecul!

Iar acum, vă recomand să vă așezați mai comod pentru a cunoaște aventura noastră activă la Veneția împreună cu băiatul meu de 8 ani. Postarea va fi mai lungă, dar voi încerca să vă țin în suspans până la sfârșit 🙂

Veneția City Break la pasul unui copil

Pentru Veneția am rezervat 3 zile pentru ultimele zile din August. Inițial, intenția era să petrecem cu soțul câteva zile departe de casă și de copii și de a sărbători ziua mea pe străzile Italiei. Dar Daniel își dorea atât de mult să viziteze într-o zi Italia, încât puterea gândului lui a făcut ca totul să devină realitate. Cu o zi înainte de plecare, a apărut o situație imprevizibilă și soțul nu putea deloc să plece. Astfel, i-a oferit locul lui Daniel să mă însoțească. Doamne, ce emoții nebune am avut eu atunci când, cu 5 ore înainte de zbor, l-am anunțat că urmează să-și facă bagajele (chiar l-am și filmat) :)) Probabil că a fost cea mai nebună surpriză!

Și iată că ne-am urcat în avion și încep să realizez că am rămas nepregătită de călătoria împreună cu copilul și anume din punct de vedere informațional, dar și al itinerariului. Însă, îndată ce am ajuns seara la apartament și Daniel a adormit entuziasmat, îmi selectasem câteva activități interesante și locuri de vizitat.

Veneția prin ochii mei 

Veneția e un loc absolut MAGIC! E complet diferită decât o știam din poze sau TV. Pentru că abia atunci când ajungi să mergi pe străduțele acestui loc parcă mistic, te întrebi întruna „Cum e posibil totuși să fie orașul pe ape? Cum s-a păstrat totul întreg chiar și peste 1500 ani de la fondare?”.

Eu am rămas total fascinată de acest oraș! Mi-a plăcut absolut tot ce am văzut: străduțele super înguste, clădirile vechi cu istoria bine păstrată, rufele atârnate deasupra trecătorilor, mirosul specific, ușile, ferestrele, gondolele, podulețele care îți ofereau vederi unice către canalele șerpuite, vorba Italiană, Capuccino și desigur, pizza!

Aș putea continua șirul de exclamări până la nesfârșit, pentru că acum pot să spun cu certitudine că Veneția este cel mai impresionant oraș din toate cele vizitate de până acum! Era o poveste din care am putut ieși abia după 3 zile de la revenire acasă (cum închideam ochii, mă vedeam rătăcită pe ulicioare).

De necrezut pentru mine, însă în Veneția chiar nu circulă automobile; nici măcar bicicletele nu sunt permise. Adică, nici nu există carosabil. Ceea ce înseamnă că orașul trebuie descoperit în mare parte la pas, deoarece călătoriile cu vaporul nu sunt atât de ieftine (7,5 euro o direcție per persoană). Iar acest lucru devine o provocare pentru copii de orice vârstă. Cu atât mai mult, pentru al meu, care nu prea iubește să meargă distanțe lungi.

Evident, copilul meu a văzut Veneția din altă perspectivă. Pe el nu-l prea interesau clădirile vechi și pe alocuri avariate, și ajunsese să nu-mi înțeleagă entuziasmul copilăresc la fiecare străduță super îngustă pe care voiam s-o urmez pentru a vedea unde mă duce. În schimb, a rămas cu mii de impresii despre această vacanță în țara Pizzei, a Pastelor și a vaporașelor. El la fel a prins gustul de a se rătăci și apoi de a căuta ieșirea.

Dar, probabil, cele mai importante sunt amintirile pe care le-am adunat împreună printre canalele venețiene care vor rămâne adânc în inima lui.

Eu mă bucur mult că Daniel a prins gustul călătoriilor și a aventurilor. Este demonstrat științific deja – călătoriile ne îmbogățesc spiritual și intelectual.

#Ziua 1

Pentru prima zi nu-mi făcusem mari planuri; voiam doar să cunosc ce înseamnă Veneția și să înțeleg mai bine harta (noroc de cartela românească care ne oferea internet mobil), fără vreun intinerariu sau puncte de atracție, să mâncăm pizza și să știm încotro să mergem în următoarele zile.

Am ales să cutreerăm cartierul Cannaregio despre care auzisem că aici autenticitatea venețiana este cel mai bine păstrată. Eu mergeam cu gura căscată și admiram fiecare metru parcurs. Și, recunosc, am mers prea mult în prima zi – ceea ce ne-a epuizat pe ambii. În plus, acest cartier este foarte aglomerat de turiși și mă simțeam copleșită, dar încercam să ne abatem pe străduțele pustii și înguste. Eram foarte curioși să vedem pe unde ieșim.

Dani în sfârșit a savurat pizza italiană, iar eu gnocchi (care mi-au plăcut mai puțin). Noroc de faptul că pentru noi e cât de cât mai ușor să înțelegem Italiana, astfel am depistat în bonul de plată (toate-s în italiană) că au inclus și un suc fresh de 4 euro. Așa că, un sfat important – verificați bonul de plată pentru că nu e ceva neobișnuit să facă astfel de manevre turiștilor. Și apoi, prețurile diferă mult de la un cartier la altul. De exemplu, cappuccino în Dosoduro costa 1,5 euro dacă îl servești din picioare sau la bar, dar dacă te așezi la măsuță – se adaugă un euro la bon. Pe când lângă podul Rialto acesta ajunge la 5 euro.

Pe străzi rar găsești bănci unde să-ți mai relaxezi picioarele, de aceea toate scările devin un loc de odihnă pentru turiști, iar micul meu turist le adora, mai ales treptele ce ies spre canal. Pentru brunch, cumpărasem afine și salată de fructe și le-am servit cu atâta plăcere pe treptele unei clădiri și cu vedere spre Grand Canal.

Așadar, recomadarea mea este să nu încercați să hoinăriți ziua întreagă pe jos că le scade entuziasmul copiilor :)) Ori, pe parcurs recompensați-i cu diverse bunătățiuri, că foarte multe tentații delicioase și atractive vor apărea în cale.

Spre seară, am ajuns la podul Rialto, care mi s-a părut groaznic de aglomerat, dar era unicul punct unde puteam trece spre cartierul nostru.

Seara, evident, Dani a adormit într-o secundă. Dar eu tot contemplam și eram arhiplină de impresii. Prima noapte mă trezeam de câteva ori de la sunetul valurilor create de bărcile ce treceau pe un canal îngust nu departe de geamurile noastre și îmi părea că visez.

#Ziua 2

Pentru a doua zi mi-am propus deja să-l duc pe Dani în locuri mai interesante pentru el și am nimerit-o, pentru că am ales să mergem spre Piazza San Marco cât mai devreme posibil. Chiar se recomandă să ajungi aici fie până la 9-10 sau seara după 9, pentru că în restul zilei piața este foarte aglomerată.

Era mult mai odihnit, deci avea forță să continuie plimbările pe jos. Am ieșit la 8:30 din casă și am ajuns în 30′, luând micul dejun pe treptele de lângă ape. Evident, era pizza (recomand să luați pizza la bucată care poate fi găsită mai că peste tot).

La un moment dat, ne-am dat seama că am ajuns înapoi la punctul de unde ne-am pornit și atunci am înțeles faptul că în Veneția poți să te încurci foarte ușor chiar dacă urmezi harta 🙂

Piazza San Marco a fost o bucurie enormă pentru Dani și anume celebrii porumbei care se așează pe tine dacă le dai mâncare sau pur și simplu întinzi brațele. Atâta fericire a avut fiul meu încât nu dorea să plece! Îl tot urmăream cum alerga entuziasmat după porumbei și cât de bucuros era când se așezau 3-4 porumbei deodată pe brațele sale.

Dar am aflat că deja este interzis să hrănești porumbeii și erai atenționat la tot pasul de poliție. Acțiunile date sunt întreprinse pentru a atrage cât mai puțini porumbei în acest scuar din cauza mizeriei pe care o fac. Dar, după mine, asta e una din cele mai mari atracții în Veneția, un simbol al acestui loc și chiar e păcat că se interzice. Dar foarte mulți îi hrăneau pe ascuns.

Arhitectura de aici este impunătoare! I-am povestit câte ceva despre istorie, dar toată atenția a fost direcționată către porumbei 🙂 Citisem că merită să faci o excursie la Palatul Ducal, dar cozile erau imense. Așa că o rezervăm pentru următoarea dată.

Dani a fost atras de magazinele cu obiecte din sticlă de Murano. Eu le-aș numi chiar muzee – sunt piese foarte frumoase, strălucitoare, colorate și de toate dimensiunile. Sincer, aveam mare frică în aceste magazine – ei vor să pună mâna pe orice, iar fețele vânzătorilor devin îngrozite atunci când intră copiii în magazin :)) Așa că, aveți mare grijă cu copiii.

Pentru că i-am depistat curiozitatea față de frumoasele obiecte din sticlă, ne-am propus să mergem a doua zi pe insula Murano.

Seara ne-am planificat să facem o călătorie nocturnă pe Grand Canal. Era prima experiență a lui Daniel să călătorească cu vaporetto. Am luat de cu seară abonament pentru 24h pentru vaporaș deoarece a doua zi urma să folosim mult acest mijloc de transport pentru a ne deplasa pe insule și spre gara auto ce duce spre aeroport. Așa că a fost convenabil să plătim 28 euro pentru 24h (20 euro adult, 8 – copil mic).

Să privești Veneția de pe vapor e precum să vezi un film despre Veneția în direct. Luminile slabe accentuau și mai mult vechimea acestui oraș, dar îi redă și o tonalitate mistică. E ceva de nedescris.

#Ziua 3

Pentru că zborul nostru era tocmai la 22:00, am avut toată ziua la dispoziție să cutreerăm insulele din laguna venețiană: Murano și Burano.

În ultima zi, Dani și-a dat seama că încă n-a gustat din paste italiene (era doar pizza până acum) și ne-am propus să le devorăm la prânz pe insula Murano.

INSULA MURANO

Am mers 20′ cu vaporul până la Murano, o insulă care la fel e alcătuită din mai multe insulițe mici unite prin poduri. Insula este de fapt paradisul sticlei – aici sunt păstrate cele mai vechi tradiții de fabricare a sticlei. Citisem că nu e nimic deosebit pe această insulă micuță, însă atracția cea mai mare o au atelierele de prelucrat sticlă, în special pentru copii.

Pentru a înțelege mai bine arta sticlei, am găsit un atelier unde se organizează demonstrații pentru turiști (taxa – 7 euro de adult). Meșterul sticlar era originar din România și a fost drăguț să-i povestească câte ceva în română lui Daniel; l-a invitat și să atingă ziarul de obiectul abia făcut, iar ziarul, spre surpinderea noastră, a luat foc la atingerea sticlei de 1000C. Acum vă dați seama cât de cald era în acea încăpere, unde se lucrează cu sticlă ce atinge așa temperaturi.

A fost atât de captivant! Este impresionant cum dintr-un amestec de săruri se creează adevărate obiecte de artă. La final, „spectacolul” a fost culminat cu suflarea pastei de sticlă care devine un balon transparent și în câteva secunde îl sparge de podea – momentul ce m-a făcut să tresar în timp ce filmam 🙂 Eu chiar mă bucur că i-am oferit copilului meu această experiență de alchimie-fizică-artă și mulțumesc celor care mi-au recomandat pe blog.

După așa o prezentare, era imposibil să plecăm de pe insulă cu un delfin din sticlă de Murano pe care Dani tare și l-a dorit ca amintire.

Apropo, sculptura aceasta albastră tot e din sticlă. Și pe insulă descoperi multe obiecte de decor.

INSULA BURANO

De la Murano spre Burano am mers altele 25′ pe apă. Ajungând aici, am crezut că am nimerit într-o poveste colorată! Acest loc este M-A-G-N-I-F-I-C!

Fiecare proprietate are culoarea sa, iar aceste contraste de culori redau atâta viață pe străzile insulei.

Nici aici Dani nu a ezitat să-și bage picioarele în canal și de data asta m-a convins și pe mine. Dar cât de mult își dorea el să facă o baie în canal la cât de cald era! 🙂

Mi-aș fi dorit să stau mai mult pe aici, să mă rătăcesc și să mă umplu de viață și de culoare, dar eram presați de timp.

Ca pentru ultima zi, am decis să mai mergem pe jos pe străduțele Veneției spre casă. Am mers la pas grăbit, ghidați de indicatorii de pe pereții clădirilor și de harta virtuală, dar am ajuns să înțeleg că ne-am rătăcit. Pe bune, nu aveam adresa locației noastre și nici măcar o denumire de vreo cafenea ca s-o pot localiza pe hartă, de aceea am tot umblat în speranță că ne găsim casa cât mai rapid ca să reușim la timp la autocar.

O experiență inedită a avut parte Dani pe vaporetto atunci când trecuse o barcă-ambulanță cu o viteză foarte mare, generând valuri destul de mari care au inundat chiar și vaporul, dar și străzile la o distanță de 1 m. În acest moment m-am gândit la ghinionul celor ce se plimbau în acel moment cu gondolele. Am auzit că au fost cazuri când și s-au răsturnat unele gondole cu turiști 🙂

CE NE-A PLĂCUT LA VENEȚIA:

  1. San Marco și porumbeii.
  2. Călătoria cu vaporetto pe Grand Canal. Barca-ambulanță l-a captivat tare!
  3. Să urmărească gondolele. El tare și-a dorit o călătorie, dar pentru noi doi era scump (80 euro per 30 minute). Dar i-am promis că o vom face data viitoare când vom reveni cu toată familia. Dar dacă cunoști un pic Italiana, ai norocul să negociez prețul la jumătate.
  4. Să bea apă din fiecare fântână întâlnită. Apa aici se consideră a fi pură și poți găsi și harta celor 122 de fântini.
  5. Măștile de Carnaval (am luat una și pentru Adelina).
  6. Demonstrațiile de prelucrare a sticlei pe insula Murano. A fost fascinat de toate obiectele din sticlă pe care le-a văzut prin magazine.
  7. Gelato pentru el, Sorbet pentru mine.
  8. Insula Burano – o insulă colorată unde totul pare a fi ireal!
  9. Cartierul Dorsoduro (unde eram cazați) – puțini turiști, străzi înguste și pustii și cappuccino ieftin.
  10. Pizza Margarita.
  11. Să-și bage picioarele în canale! Se oprea aproape la toate treptele ce coboară spre apă.
  12. Calatoria nocturna cu vaporașul

SUGESTII:

  • Perioada Iunie-August e cea mai aglomerată. Noi am stat în perioada 29-31 august și străzile erau mega aglomerate. Acest lucru îl simți pe străduțe mai înguste, dar și pe străzile principale. Noi încercam să evităm străzile principale și ne aventuram pe străduțe pustii înguste.
  • Veneția trebuie descoperită cât mai mult la pas ca să vă bucurați de tot ce are ea de oferit.
  • Deși vara temperaturile sunt destul de înalte (noi am prins 28C), o simți mai puțin deoarece clădirile sunt de 3-4 etaje, ceea ce înseamnă că pe majoritatea străduțelor e umbră. Era cald doar în scuaruri și străzi mai largi. Presupun că în perioada rece a anului este chiar frig din cauza că soarele te ajunge mai rar.
  • Rătăciți-vă prin labirinturi și lăsați copilul să găsească ieșirea spre podulețe!
  • Dacă vă gândiți să luați căruciorul – mai analizați gândul acesta. În primul rând, drumul este peste tot pavat cu piatră, în al doilea rând – sunt o grămadă de podulețe (420 la număr) pe care va trebui să le traversați – ceea ce înseamnă că va trebuie să cărați căruciorul în brațe. Așa că, dacă vă aventurați cu copii mici – atunci doar carriers.
  • Opțiune accesibilă pentru a călători cu gondolă – este traversarea canalului mare de la un mal spre altul, care costă doar 2 euro de persoană. Am aflat asta abia la plecare 🙁
  • Copiii până la 6 ani nu achită transportul, așa că, dacă copilul tău e mai mare dar arată mai mic, folosește oportunitate aceasta de a economisi 😉
  • Pentru a dezmorți copiii după plimbări lungi și obositoare, mergeți pe plaja de nisip Lido (noi nu am reușit).
  • Faceți MULTE poze, dar și video!
  • Cumpărați paste artizanale.

A fost o călătorie extraordinară! Un fel de călătorie ce te epuizează fizic, dar îți umple sufletul de emoții pentru că e prea frumoasă! Aici chiar nu ai nevoie de un itinerariu prestabilit și nici de listă lungă de atracții turistice. Veneția trebuie gustată din plin, să-i simți mirosul specific, să te oprești la diferite terase, să te așezi pe trepte și să urmărești numeroșii trecători și gondolele. Trebuie pur și simplu să faci parte din poveste.

Dacă deja ați vizitat Veneția, sper că v-a fascinat și pe voi. Dar dacă nu, atunci includeți-o în lista de călătorii! Veneția este o BIJUTERI!

Pentru că Veneția este un loc ideal pentru fotografii, am făcut o groază de poze. Așa că, mai jos vă las cu mai multe poze (că nu le pot ține doar pentru noi)!

Cine din voi are planuri să viziteze Veneția în viitorul apropiat?

Plecați acasă cu diverse paste artizanale! Aceste magazine sunt o artă!

Degustarea unui smoothie făcut pe loc.

Activitatea preferată a lui Daniel – să se oprească la fiecare fântână 🙂

Acest căluț din sticlă a fost creat în 10 minute!

Insula Burano și rufele atârnate – simbol al Italiei.

Balcoanele super înguste (la apartamentul unde stăteam).

Burano – contraste de culori impresionante!

S-ar putea să-ți placă și alte articole:

Cu Drag, Natalia

Dacă ți-a plăcut, distribuie și prietenilorShare on Facebook4Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *