Despre relația copiilor mei cu ecranele „mici și mari”
În mare parte, suntem părinți super ocupați și extenuați și de aceea ne ESTE foarte ușor să pornim TV-ul sau să înmânăm copilului tableta pentru a ne oferi câteva minute de respiro. Noi chiar merităm o pauză și asta nu este o crimă.
Dar uneori cădem singuri în capcană și ajungem la un moment dat să realizăm că copilul nostru petrece prea mult timp în fața ecranelor. La această etapă, devine mult mai dificil să-l dezlipim de ecranele colorate și ispititoare, iar pentru asta e nevoie de foarte multă răbdare și consecvență. Și cu cât copilul devine mai mare, cu atât mai greu devine procesul de detașare electronică.
Eu îl mai numesc DETOXIFIERE ELECTRONICĂ 🙂
La moment, una din preocupările mele este legată de dragostea fiului (8 ani) față de jocurile pe tabletă, dar și față de serialele la TV (mai rar cele animate).
Cu cea mică situația e mai simplă – este o fire creativă și artistică și foarte ușor optează pentru o activitate cu mine decât desene animate sau LeapPad. Și pentru că are abia 3 ani. Evident, e tare fericită când îi pornesc desenele ei preferate, dar în majoritatea cazurilor asta se întâmplă când am eu tare nevoie de timp liniștit și în mare parte în weekenduri. Ce se întâmplă la bunei sau când vin buneii acasă rămâne cu buneii :))
Ea are tableta ei – LeapPad – care a fost cumpărat atunci când băiatul era mic. Este un dispozitiv cu ecran digital, însă se joacă/desenează/se scrie cu un pix special. Acesta conține doar jocuri cumpărate și toate sunt educative și sunt selectate în funcție de vârstă și interese. Își aduce aminte de el destul de rar și nu stă lipită mult timp de el. În călătorii are bucuria să-l folosească. Dar în linii generale, balanța nu cade spre ecrane.
Dar acum este prioritar să creez și un model demn de urmat (adică, fratele mai mare).
Ideea de a trece la cealaltă extremă – adică să scot TV-ul din casă și să „trimit tableta la reparație” nu este pentru mine. Pentru că eu mă conduc după principiul: nu putem evita răul din viața lor, dar putem să-i învățăm să-și controleze tentațiile și să înțeleagă ce e bine pentru ei. În plus, suntem în era digitală ce se dezvoltă cu pași rapizi și inevitabil aceasta face parte din viața noastră. Deci, prioritatea este echilibru.
Sunt convinsă că această strategie ar putea avea efect în caz că se aplică din primele zile de viață a copilului, astfel copilul învață să se distreze singur și de regulă acești copii sunt mult mai creativi și au o imaginație foarte bogată. Cel puțin eu admir părinții cărora le-a reușit din prima să aleagă această cale. Dar inevitabil, la un moment dat copilul va trebui să se folosească de Smartphone…
Cu fiul am încercat diverse metode; multe din ele au ieșuat, deși în alte familii au avut efect pozitiv. Bunăoară, Daniel aproape întotdeauna avea anumite zile pentru tabletă pentru maxim 1 oră, dar oricum nu se mai sătura. O prietenă îmi povestise precum că fiul ei se săturase complet de tabletă, nu are interes și asta după ce a jucat prea mult. Mă tentase ideea și astfel începusem să-i ofer zilnic tableta pentru max 30 min. Însă dorința de tabletă devenise și mai mare și nu mai ajungea la acel moment în care să devină dezinteresat de tabletă.
Renunțasem la idee și am înțeles că nu orice metodă are efect – copiii sunt diferiți.
Regulile de utilizare a tehnologiilor digitale în familia noastră
Până în prezent i-am stabilit anumite zile în care are voie să folosească tableta, atunci când are un antrenament scurt și ajunge mai devreme acasă. În aceste zile TV-ul este deconectat. Iar vineri sau sâmbăta seara privim împreună un film, fapt ce a devenit o tradiție de familie.
La moment avem următoarele reguli pentru utilizarea ecranelor în famila noastră (mai mult aplicabile fiului):
- Miercuri, vineri și dumincă sunt zile de Ipad, a câte 1h30m, cu mici pauze.
- În zilele în care are acces la tabletă, nu are acces la TV.
- Luni este zi de Detox – fără TV și fără tabletă.
- Telefonul este doar pentru comunicare.
- Are acces la tabletă atunci când avem călătorii lungi cu mașina (avionul) și neapărat în reprize.
- Este interzisă folosirea tabletei atunci când îi vine vreun prieten în ospeție.
- În timpul mesei toate ecranele se deconectează (chiar și telefonul părinților).
Nu exclus faptul că voi încerca și aplicația ce deconectează tableta la o oră stabilită, anume pentru a evita revolta sau rugămințile precum „Te rog, încă 5 minute!”.
Dar chiar și-n așa condiții, eu tind să reduc interacțiunea cu gadget-uri. Sau cel puțin, tind să creez un echilibru sănătos între timpul petrecut în fața ecranelor și timpul alocat lecturii, jocurilor creative, plimbărilor, sportuilui și a dezvoltării spiritului artistic.
În zilele acestea, în care tehnologia avansează cu pași nebuni, este foarte greu să-i ții departe. În așa condiții, consider că e prioritar să-i educăm să-și gestioneze tentațiile.
Evident, multe din aceste reguli trebuie să fie aplicabile și părinților și acest lucru este uneori mai dificil de realizat decât a impune anumite limite copilului.
Vreau doar să accentuez un lucru – prin această postare în nici un caz nu judec părinții ce nu au intenția să limiteze accesul copiilor la ecrane. Fiecare își urmează modul său de viață. Dar sunt părinți, inclusiv și eu, care observă următoare comportamente când folosesc ecranele prea mult:
- Lipsa imaginației
- Inabilitatea de a depăși momente de plictiseală și de a se distra singuri
- Mârâială
- Probleme cu somnul
- Nu rabdă până vine următoarea întâlnire cu ecranul
- Lipsa concentrației
- Socializează și relaționează mai greu
Dacă copilul tău manifestă aceste comportamente, s-ar putea ca creierul său trece printr-o etapă mai grea din cauza excesului de interacțiune digitală.
Pentru a fi la curent cu toate articole noi publicate pe blog, te invit să te abonezi la Newsletter sau la pagina de Facebook a blogului (nu uita să setezi Notificările). Mă găsești și pe Instagram.
Sunt curioasă să aflu care sunt regulile de utilizare a ecranelor în familia voastră 😉
Cu Drag, Natalia
2 thoughts on “Despre relația copiilor mei cu ecranele „mici și mari””