Biscuiti aromați cu semințe de susan

BUCĂTĂRIA COPIILOR

Copiii adoră biscuiții! Și nu doar pentru gustul său crocant și dulci, dar și pentru a-și ocupa timpul sau a lupta cu plictiseala. Ori părinții apelează des la acestea pentru a-și ocupa copiii în trafic, când e nevoie de așteptat, în calitate de gustare etc. Sunt chiar o salvare în situațiile de foame care e abia să iasă de sub control – îi dai un biscuit și el e fericit și cât de cât sătul.

Din nefericire, majoritatea biscuiților pe care le găsim pe rafturi abundă în E-uri. Doar încercați să citiți eticheta și veți găsi o listă lungă. Evident, astfel de biscuiți nu vom putea pregăti niciodată în condiții de casă, mai ales crocanți și sfărâmicioși, dar putem cel puțin opta pentru biscuiți mai sănătoși (din ingredientele pe care le cunoaștem) și care se pregătesc destul de repede și ușor.

În sfârșit i-a venit rândul și preferaților noștri biscuiți de susan să apară în lumină pe blog. De fapt, unii din voi ați cunoscut rețeta atunci când am făcut prezentarea acesteia într-un reportaj video la Jurnal TV (îl găsiți în secțiunea Apariții Media) și mulți au și testat-o și au venit și cu un feedback ce demonstrează că merită să fie încercați măcar o dată.

Dar acești biscuiții au și o istorie.

Șapte ani în urmă am avut mare noroc să ajung într-o călătorie în China împreună cu soțul. Am rămas încântată de cultura asiatică, de tot ce-am văzut și am experimentat și m-am îndrăgostit de bucătăria chineză, care e foarte specifică și e extrem de sănătoasă. Pentru curiozitate: în mare parte, alimentația chinezilor se bazează pe legume stir-fry (în tigăile wok) și făină de orez, carnea se consumă doar în proporție de până la 20% tocată mărunt, nu e deloc picantă (așa cum e în alte bucătării asiatice), iar la desert se consumă doar fructe. Chiar dacă consumă porții destul de mari la o masă, chinezii nu au probleme cu obezitatea, și anume, pentru că nu consumă deserturi și mâncăruri grase și procesate.

Mai jos vedeți câteva poze din călătorie, unde nu lăsam camera foto nici o secundă 🙂

Deci, despre biscuiți 🙂 Anume acolo, în cadrul unui eveniment, am gustat niște biscuiți divini! Erau din susan. După ce am revenit acasă, eram curioasă să încerc câteva rețete gustate, dar în special biscuiții din susan pentru băiatul meu care avea aproape 2 ani pe atunci. Și prima rețetă pe care am găsit-o, aceea și am încercat-o și mi-a ieșit perfect. Nu zic că sunt exact ca cei din China, însă prezența susanului în cantitate majoritară deja a fost un hit pentru mine.

De atunci, nu am mai experimentat alte rețete de biscuiți de susan și am rămas fidelă acestei rețete pentru că, în primul rând, e a naibii de ușoară!

Ceea ce-mi place cel mai mult este că conține puțină făină și unt în cantitate moderată. Însă, susanul, pe lângă faptul că are o aromă îmbătătoare, mai e și o sursă bogată de calciu. Iar asta este exact de ce au nevoie copiii. Apoi, conține grăsimi nesăturate (aka sănătoase), sunt calorice și conțin antioxidanți.

Pentru a căpăta biscuiți mai aromați, susanul trebuie un pic rumenit pe tigaie uscată. Dar mare grijă – nu vă depărtați deloc de tigaie și amestecați continuu, pentru că se arde foarte ușor.

Ținând cont de faptul că aluatul trebuie să se întăreasc binișor înainte de a modela bile și a le trimite la cuptor, rezervați-vă mai mult timp pentru asta. Pentru că, de fapt, ele se coc în doar 8-10 minute. Dar dacă sunteți presați de timp, nu mai puneți aluatul în frigider, ci puneți câte o linguriță plină de aluat pe tavă – acestea oricum se topesc în cuptor și iau forma rotundă.

Pașii sunt următori: untul se lasă la temperatura camerei până se înmoaie, susanul se rumenează, se amestecă ingredientele lichide (unt, ouă, vanilie, suc de lămâie), se adaugă ingredientele uscate (zahăr, făina, susan), se pune la frigider pentru cel puțin 30-60 minute, după care se pune la cuptor. O mică remarcă despre zahăr – în rețetă folosesc zahăr alb, dar puteți înlocui cu zahăr brun (cel adevărat) sau zahăr de cocos (variantă ideală).

În ultima perioadă, tind să folosesc cât mai puțină făină albă sau cel puțin s-o combin cu cea integrală sau cu făină de ovăz. Dar, deocamdată, nu am apucat să experimentez alte ingrediente în rețeta dată, dar este o provocare pentru mine. În orice caz, ne permitem din când în când să ne delectăm cu bunătatea aceasta de biscuiți, așa cum e – cu zahăr alb și făină albă. Și apropo de esență de vanilie – eu tind să o exclud deja din rețete pentru că este o chimie pură. Dar dacă vă place la nebunie aroma vaniliei în fursecuri, atunci o puteți folosi în cantități mici.

Eu chiar încerc să vă tentez să experimentați această rețetă de biscuiți, pentru că sunt absolut convinsă că vă veți îndrăgosti de aceștea de la mic la mare.

Notă: nu se recomandă să dați acești biscuiți copiilor sub 1 an, pentru că susanul poate provoca alergii. Și nici copiilor care au puțini dinți – există riscul de sufocare cu semințele minuscule. Eventual, biscuiții se vor oferi copiilor mai mari de 18 luni – 2 ani.

Biscuiți cu semințe de susan

INGREDIENTE (cam 15-18 biscuiți):

  • 90 gr făină
  • 1 ou (mai mare)
  • 100 gr zahăr
  • 60 gr unt moale
  • 1 linguriță suc de lămâie
  • 1/2 praf de copt
  • 1/2 sare
  • 1 linguriță esență vanilie (opțional)
  • 150 gr susan rumenit

PREPARARE:

Untul se bate bine cu spatula, apoi se incorporează zahărul și se mixează până se capătă o consistență cremoasă. Se adaugă oul, sucul și vanilia și iar se mixează vreo 30 sec. Apoi se incorporează treptat ingredientele uscate (făina, sare, praf de copt) și se amestecă cu ajutorul spatulei. Pe final, se adaugă susanul și iarăși se amestecă bine.

Aluatul se pune la frigider pentru cel puțin  30-60 min pentru a se întări. Cuptorul se preîncălzește la 170C și se așează 12 bile (dintr-o linguriță plină de aluat) pe tava tapetată cu hârtie de copt, lăsând între ei o distanță de 3-4 cm. Se coace 8-10 min (dar se ard ușor), așa că nu plecați departe. Tava se scoate din cuptor și se lasă câteva minute până se răcesc un pic, după care se pot transfera pe masă sau platou. Cât încă sunt fierbinți, biscuiții sunt moi și lipicioși, așa că se servesc după ce s-au răcit și au devenit crocanți.

Nu le păstrați în pungă pentru că tind să se înmoaie și nu mai sunt atât de crocanți.

Și nu ezita să dai Like la pagina de Facebook a blogului pentru mai multe idei de rețete sănătoase pentru pici, dar și alte idei utile de parentaj.

Sper mult să încercați această rețetă aromată. Dar voi fi extrem de fericită să îmi ziceți cum v-au ieșit și în ce măsură le-a plăcut picilor..

Cu Drag, Natalia

Dacă ți-a plăcut, distribuie și prietenilorShare on Facebook
Facebook
252Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *