Vacanță activă de familie la munte în Bukovel (Ucraina)

TRAVEL

Iată că am revenit de câteva zile din scurta vacanță cu familia și prietenii la munte la Bukovel (Ucraina) și am rămas cu atât de multe și intense impresii, încât nu pot să nu vin cu detalii într-un articol mare.

A fost prima noastră vacanță la munte în patru și prima dată la Bukovel și prin acest articol aș vrea să vă tentez și pe voi să descoperiți această stațiune de ski cu o infrastructură dezvoltată și cu tot felul de distracții pentru copii, în special dacă nu vă este teamă de o vacanță activă cu copiii la munte.

Weekend cu familia la ski în Bukovel

Este pentru prima oară când ajung în stațiunea de ski Bukovel, iar pentru Adelina a fost prima experiență la munte iarna și prima ei încercare de a schia. Soțul și fiul au mai fost la Bukovel și eu tot auzeam că stațiunea este perfectă atât pentru începători, cât și pentru cei avansați, și abia așteptam să ne planificăm o escapadă.

De regulă, obișnuiam să mergem la Poiana Brașov (atât vara, cât și iarna) și doi ani în urmă am avut bucuria să schiez și în Austria, dar Bukovel era atât de aproape și atât de tentant. Și zilele trecute soțul mă întrebă:

„Iubito, ce zici dacă am merge cu gașca noastră la schiat în Bukovel?”

Oh, alt răspuns nici nu aveam! 🙂 Cu atât mai mult că e prima oară când ajungem la schiat în 4. Firește, cele mai mari emoții le aveam pentru Adelina, ea povestind tuturor că urmează să schieze. Țin minte cum seara, înainte să plecăm, a încălțat cipicii mei și aluneca prin casă precum că schia 🙂

Din Chișinău ne-am pornit la 13:00 și am ajuns tocmai la 12 noaptea: viteza de deplasare a fost destul de redusă din cauza că a nins toată călătoria și pe alocuri drumul era alunecos, dar în mare parte a fost curățat și calitatea drumului a fost destul de ok.

Nepoata mea a mers împreună cu noi în mașină, așa că am reușit să ne distrăm mai bine cu diversele jocuri din lista noastră de jocuri preferate în trafic.

Despre Stațiunea montană Bukovel

Bukovel este o stațiune care se dezvoltă extrem de rapid în ultimii ani, ajungând să aibă o infrastructură mai bună decât cele din România: aici găsești peste 60 de kilometri de pârtii excelente și 16 teleschiuri. Pentru începători găsești multe pârtii albastre, destul de largi pentru a face manevrele de virare fără să dai în vreun copac, unica problema fiind faptul că nu poți coborî cu teleschi în caz că te răzgândești să cobori pe schiuri – așa că altă opțiune nu ai decât să te înveți 🙂

Curios faptul este că regiunea Bukovel nu era decât o zonă muntoasă obişnuită, acum câțiva ani, o regiune pustie, fără pârtii, pensiuni sau alte zone de agrement. După un proiect reuşit şi investiţii de milioane, Bukovelul a prins viaţă.

În ultimii ani sunt atrași tot mai mulți turiști și am văzut destul de mulți români care au decis să testeze această regiune, chiar dacă nu cunosc limba locală.

Zona e destul de pitorească, iar în acele zile chiar am avut noroc de o vreme superbă – ninsese mult, erau temperaturi agreabili și mult soare, brazii înalți erau acoperiți cu zăpadă și nici urmă de noroi (detaliul observat de copiii mei) 🙂

Am ales să ne cazăm într-un hotel-vilă la 2 km de pârtie (regiunea Yaremche), într-o zonă liniștită și mai departe de drum. În general, zona oferă multe opțiuni de cazare, pentru orice buzunar.

Evident, căsuțele amplasate chiar lângă pârtie sunt superbe: au un view pitoresc și cobori cu schiurile direct la ușă. Dar, evident, ajung la 120-150 euro per noapte.

Un avantaj pentru această stațiune este faptul că găsești o parcare mare chiar lângă pârtie. Ne încălțam în schiuri chiar lângă mașină și coboram puțin spre stația de teleschi.

Ziua #1 și primele lecții de schi

După cum spuneam mai devreme, cele mai mari emoții le aveam pentru emoțiile Adelinei, care urma să se urce pe schiuri pentru prima oară. Avea emoții și prietenul nostru în a-i oferi primele lecții de schi Adelinei
(care i-a invățat pe muți adulți și copii să schieze) .

Am urcat și eu pe schiuri ca să-i fiu alături și să o încurajez. Era entuziasmată și de experiența urcărilor cu teleschi, dar și a vederilor de sus. Daniel și el avea nevoie de o împrospătare a tehnicii, având o pauză de doi ani de la schiat și se ținea de gașca începătorilor. Însă doar pentru două ore.

Ce să zic, fără să ne dăm seama, am schiat mai bine de două ore. Adelina mergea între picioarele instructorului toată ziua – ideea fiind ca ea să se obișnuiască cu viteză și să capete încredere.

Eu, de regulă prefer doar pistele albastre – anume așa primesc plăcere și nu stres (eu având frică de viteză mare), dar gașca m-a convins să coborâm și două piste roșii – doar așa puteam ajunge la „panorama” de unde prinzi vederi spectaculoase de la altitudine.

Noi, cu 3 copii în vacanță – nepoata mea mergând cu noi singurică

Pe la prânz, am decis să fac o pauză cu copiii lăsând băieții cei mari să se aventureze pe pârtiile negre. Ne-am oprit la o cafenea în munți unde am reușit să ne încălzim și să ne delectăm cu papanași fierbinți și ceai din zmeură.

Daniel a dat de o familie de cățeluși jucăuși

După care au urmat următoarele două ore de schiat necesare să ajungem până la mașină – iar asta însemna să ajungem la alt versant și coborârea pe o pistă roșie – și stres pentru mine și pentru mușchii mei care deja cedau 🙂

O vedeam deja pe Adelina obosită nițel, dar de ales n-aveam: ceea ce-i specific acestui resort este faptul că nu poți coborî cu teleschi fiind pe schiuri și altă cale decât să cobori pe schiuri nu este. Asta e o remarcă pentru cei care abia vor să învețe să schieze la Bukovel.

Sleiți de putere, cu picioarele tremurând (cel puțin eu) și lihniți de foame am ajuns la vilă. Eu chiar aveam chef de dormit, dar ne pregăteam să luăm cina cu toată gașca la restaurantul italian „Festa” și am auzit multe recenzii pozitive. Dar e nevoie să rezervezi masa cu câteva zile în prealabil pentru că e prea solicitat.

Înainte de culcare simțeam că nu voi mai fi în stare să schiez și a doua zi, deși aveam ski-passul cumpărat pentru două zile, dar depindeam de decizia Adelinei.

Ziua #2: munte și piscină

Dimineața ne-am trezit cu lipsa durerilor musculare și dorința de a mai încerca – cu atât mai mult că era ziua în care urma să o învățăm pe Adelina să vireze și să coboare în plug. Eu am decis să cobor din plăcere doar pista albastră, urmărindu-i evoluția Adelinei. Copiii mari deja voiau să se aventureze pe pistele negre, reușindu-le cu ușurință să le coboare pe cele roșii, însă era evident că încă e precoce să aibă această experiență adrenalinoasă. Poate la anul! 🙂

După două ore de schiat, Adelina a solicitat „pauză de ceai”, dar simțeam că nu va mai dori să urce pe schiuri. Așa că ne-am scos claparii și am mers să explorăm zona pe picioare.

Pentru că era sâmbătă, zona și pârtiile au fost mai aglomerate – în acest caz aș recomanda totuși să vă planificați vacanța în weekdays.

Facilități și zonă de agrement

Ceea ce mi-a plăcut la Bukovel este faptul că pe loc găsești o zonă mare de agrement: patinoar, pârtie curbată cu colacul gonflabil (asta mi-a plăcut la nebunie), numeroase cafenele faine unde poți lua prânzul (și izvar delicios). Am urcat și teleschi destinat celor fără schiuri pentru a urca pe alt versant, unde ne-am întâlnit cu restul „echipajului”.

Aici, pe orice versant și la orice stație de teleshi găsești cafenele unde te poți încălzi și lua masa. Aveți grijă neapărat să gustați din colțunașii cu cartofi ucrainești și borșul roșu.

O altă comoditate și atracție la Bukovel este și Voda Club care se află chiar lângă parcare, imediat după coborârea pârtiilor și este perfect după ore bune de schiat. Este un club Spa cu piscină caldă (32C-34C) în aer liber și jacuzzi.

Piscina din interior nu este adâncă, având pe mijloc un bar. Copiii au rămas încântați de experiența de a sta pe scaune de bar în apă savurând diverse băuturi.

Intrarea nu e deloc ieftină (ajunge la 500 lei de persoană pentru 3 ore), dar experiența se merită. Copiii până la 5 ani intră gratis, iar cei de până la 14 ani au reducere de 50%. Clubul este destul de curat, iar experiența de a înota în piscină în timp ce-ți cad fulgii de zăpadă în cap e de-a dreptul uimitoare!

Aici am ajuns seara și ne bucuram doar de numeroasele luminițe, însă ar fi fain de venit aici și ziua pentru că vederea de la piscina e superbă.

A treia zi deja ne pregăteam de plecare, însă copiii abia au prins gust și mai doreau o zi de ski. Vacanța a fost destul de intensă, cu ore puține de somn, cu dureri musculare și vânătăi, însă cu o satisfacție de nedescris.

Aș scrie mai mult, însă articolul devine deja prea lung. Sper că ați avut răbdare și interes să ajungeți până aici. Dar las mai jos mai multe poze pentru a vă face o concluzie definitivă dacă se merită să mergeți cu copiii la schiat în Bukovel.

Dacă v-a plăcut această escapadă virtuală, aș vrea să știu dacă mi-a reușit să vă cuceresc cu ideea de a merge la munte. Dacă ai fost de multe ori la Bukovel și ai mai multe idei despre cum să ne petrecem timpul cu copiii în afara schiatului, te rog scrie mai jos în comentarii.

Un must pentru vacanța de iarnă – „foarfeca” de creare a bulgărelor de zăpadă perfecte


Cu Drag, Natalia

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *