Obiective parentale pentru 2016

PENTRU MAMI

Rezolutia de Anul Nou

Foto: Victor Malimon

În Occident este o tradiție foarte frumoasă și deja populară în toată lumea, și anume, de a crea Rezoluția de Anul Nou. Este un fel de promisiune pe care ți-o faci pentru a schimba anumite lucruri, obiceiuri sau stiluri de viață în anul ce vine, astfel încât să te simți mai împlinit și mai fericit. Aceste angajamente tip rezoluţie se fac în preajma Anului Nou, atunci când obișnuim să reflectăm asupra anului care pleacă, ce a mers și ce nu, și ne stabilim obiective pentru anul ce vine. Ne gândim la schimbările pe care vrem să le facem sau de care avem nevoie (fie vorba de aspecte personale, financiare, de carieră sau parentale) și căile pentru a le realiza.

Dar de ce să nu facem și noi o astfel de tradiție frumoasă de a ne promite să schimbăm, sau măcar să încercăm să schimbăm unele lucruri sau anumite obiceiuri pentru a deveni un părinte mai bun? Firește, suntem cei mai buni părinți pentru copiii noștri, dar, oricum, întotdeauna există loc pentru îmbunătățire.

Aș vrea să devină și în familia noastră ritualul de a crea rezoluția de Anul Nou, cu implicarea fiecărui membru. Pentru că familia e un tot întreg și funcționează doar dacă toate piesele activează eficient.

În anul ce vine, vreau să-mi fac promisiunea să acord un pic mai mult timp mie și necesităților mele personale (pentru a avea bateriile încărcate), să-mi gestionez mai eficient timpul și să devin mai organizată, să fac sport regulat, să însușesc o abilitate nouă și evident, să devin un părinte mai bun pentru copiii mei. Familia înseamnă totul pentru mine și vreau să savurez din plin această perioadă unică a copilăriei lor, care nu durează chiar atât de mult.

Și e foarte corect spus: „nu există nici o cale spre a deveni un părinte perfect, dar există mii de căi pentru a deveni un părinte mai bun!”.

Am încercat să fac o listă pentru mine cu lucrurile pe care vreau să le schimb sau să le îmbunătățesc în anul care bate la ușă, pentru a deveni mai prezentă în viața lor și a le oferi o copilărie mai fericită.

10 Rezoluții de Anul Nou {pentru a fi un părinte mai bun}:

Foto: Victor Malimon

  • Să mă ating mai puțin de smartphone-ul cela. Aș vrea să-mi fac un program cu orele când mă pot conecta la lumea virtuală, când am voie să-mi verific pagina de Facebook a blogului și să răspund la mesaje, sau să citesc careva articole. Vreau să fiu prezentă mai mult în viața lor și să se bucure cât mai mult de atenția mea și să nu simtă concurență din partea telefonului.
  • Să creăm ritualuri de familie – pentru a avea mai multe ocazii de a petrece timpul împeună {de calitate}. Copiii vor ține minte toată voața acele evenimente repetitive care s-au întâmplat în copilărie, ritualuri care le-au oferit sentimente de căldură, intimitate familială și armonie. Avem deja câteva stabilite, însă mai e de lucrat la capitolul consecvență și continuitate.
  • Să petrec mai mult timp jucând, pe cât posibil. Noi tot găsim scuze să amânăm joaca cu copilul, fie că suntem obosiți, plictisiți sau chiar suntem ocupați. Dar anume noi suntem cea mai bună jucărie pentru copiii noștri și nu trebuie să lăsăm să fim înlocuiți cu jucării sau tablete. Voi încerca și în continuare să îmi impun o regulă – să ofer măcar 30 de minute zilnic de joc, când las treburile, când uit de alte lucruri și mă dedic în totalitate jocului pe care îl vrea copilul meu, chiar dacă nu îmi pare interesant sau e prea repetitiv. Anii aceștia trec și vom fi nostalgici după anii când vroiau să se joace cu noi.
  • Să țip și să ridic vocea mai puțin. Anul acesta am învățat să țip mult mai puțin și sunt foarte satisfăcută de această realizare. Nu doar copiii mei se bucură de acest lucru, dar și eu, pentru că am învățat să gestionez mai eficient crizele copilăriei. Dar mai e de lucrat la acest capitol și vreau să tind spre a exclude în totalitate țipătul, pentru că știu că el face rău și nicidecum nu mă ajută să-mi educ copiii sau să le influențez comportamentul. Și, foarte important, prin aceast fapt impun și copiilor un model de gestionare eficientă a frustrărilor și a furiei.
  • Să stabilim un program de somn regulat. Am o problemă la capitolul consecvență și îmi vine greu atunci când trebuie să urmez un plan zi de zi. Dar, stabilind un regim de culcare regulat, copiii au ocazia să petreacă timpul cu mami și cu tati în îmbrățișări, chicoteli, citind cărți sau comunicând despre toate. Astfel, ora de culcare se asociază cu ceva drag lor și dispare lupta cu somnul, și, evident, dorm mult mai bine.
  • Să planific mai mult timp doar pentru mine și fiul meu – sau cum le numește el „întâlniri”. Fiul nu are ocazia să petreacă mult timp cu mine (pentru că e una mai mică la mijloc) și este la o vârstă critică (7 ani), atunci când e pe cale să-și dorească mai multă independență și să fie mai puțin dependent de mama. Dar știu că el adoră timpul pe care îl petrece DOAR cu mine și niciodată nu se satură, pentru că vrea și el o bucățică din mami zilnic. Vreau să profit de aceste întâlniri (fie în camera lui, fie la plimbări sau la o cafenea, doar eu și el) pentru a-i arata că e special, pentru a-l cunoaște mai bine și pentru a crea o legătură mai strânsă cu el.
  • Să stabilesc planul activităților zilnice pentru ambii copii. Am făcut câțiva pași mici în anul ce pleacă, însă vreau mai multă acțiune și organizare din partea mea. Vreau să reduc timpul petrecut la TV și dependența față de acesta, pe cât posibil, și să vin cu un plan zilnic și săptămânal de jocuri distractive de familie și activități creative care să le satisfacă curiozitatea și să alungă plictiseala. Personal, mă simt mult mai împlinită când vin cu idei noi captivante și educative pentru ei.
  • Să-l pregătesc mai bine pe fiu de școală, din punct de vedere emoțional și organizațional. E în ultimul an de grădiniță și poate citi, scrie cu puține greșeli, face adunări complicate, dar nu e pregătit moral pentru un regim mai încărcat, pentru sarcini care nu pot fi amânate și pentru mai multă disciplină și responsabilitate. Nu vreau să-i răpesc ultimele luni din copilărie liberă, dar vreau să mergem cu pași mici, pentru a evita șocul la începutul anului școlar.
  • Să începem „Borcanul Amintirilor” al familiei. Abia am găsit această idee minunată și neapărat o voi aplica în anul ce urmează. Pe parcursul anului, pe fițuici mici, fiecare membru va scrie momentele sau evenimentele, cât de mici și neînsemnate n-ar părea, dar care ne-au făcut fericiți într-o anumită zi, datăm și le depozităm într-un borcănaș decorat. La sfârșit de an, scoatem fițuicile și ne amintim de toate momentele, împreună. Neapărat o vom transforma în una din tradițiile de familie, pe care copiii o vor păstra în suflet chiar și când vor fi adulți.
  • Zilnic să-mi îmbrățișez și sărut copiii mei și să le zic „Te iubesc” și chiar de câteva ori pe zi. Da, ei știu că îi iubesc necondiționat, însă aceste acțiuni consolidează sentimentul că îmi sunt prețioși, că sunt securizați și le oferă încredere în propria lor persoană. Iar pentru mine aceste lucruri sunt esențiale în viață.

Pentru ca să nu uit de angajamentele pe care mi le-am propus pentru anul ce vine, neapărat voi tipări această listă și o voi plasa la vedere ca să nu uit să fiu un părinte mai bun pentru copiii mei și o persoană mai fericită.

Poate unele angajamente vor părea inacceptabile pentru unii părinți (pentru că nu coincid cu stilul lor de viață) sau unii părinți deja au făcut aceste schimbări sau e ceva firesc în familia lor (pentru care îi admir), dar anume aceste lacune le am în viața mea la moment. Și stă doar în mâinele mele să schimb lucrurile, pentru că în mare parte, fericirea familie e în mâinile mamelor.

Tu ce ai adăuga la această listă? Obișnuiești să-ți faci promisiuni pentru anul ce vine?

Cu Drag, Natalia

Dacă ți-a plăcut, distribuie și prietenilorShare on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *