Motivul adevărat pentru care mamele țipă la propriul copil

PENTRU MAMI

Din moment ce înveți să identifici motivele reale care te fac să țipi la copilul tău și să răbufnești, o să fii mai bine echipată pentru a răspunde cu mai mult calm în situații tensionate.

Am dormit puțin noaptea și dimineața a fost un haos în casă până au plecat cu toții. Ziua a fost foarte încărcată și apoi aveam un deadline până seara și, ca deobicei, timp puțin pentru toate. Seara, copiii iarăși au început să se anine unul de altul, aia mică devenise isterică și insista să mă joc ÎN ACEL MOMENT cu ea pentru că ea dorește ACUM să se joace.

Încercam să-i explic, să-i validez emoțiile, însă nimic nu mă ajuta. Simțeam cum mi se înfierbântă pieptul și n-am rezistat. Am explodat! Aveam deadline și chiar n-aveam timp de joacă ÎN ACEL MOMENT și nici nu eram tolerantă față de certurile între ei.

Am răbufnit și am țipat.

Dar imediat m-a năvălit sentimentul de vină că i-am rănit, că i-am speriat și că le-am oferit un exemplu prost de a comunica o frustrare sau preocupare. Sunt convinsă că nu ajungeam să-mi pierd controlul dacă nu eram presată de timp și de un angajament, dacă eram odihnită și dacă aveam o zi fără supărări și frustrări. De vină nu erau copiii, ci reacția mea generată de alți factori care m-au făcut mai vulnerabilă.

În mare parte, cu toții ajungem să țipăm la copiii noștri. E uman și firesc. Iar să fii părinte nu e ușor.

De fapt, nu e ușor să fii părinte când mai ai de jonglat cu numeroase activități și angajamente diferite de cele legate de familie care pur și simplu ne copleșesc uneori. Țipăm pentru că am avut o zi proastă, ceea ce a redus răbdarea la zero. Țipăm pentru că ne pare că doar așa copiii vor înceta să facă ceea ce ne deranjează. Țipăm și din obicei care a devenit o automatizare și o cale eficiente (dar nesănătoasă) de a-ți degaja emoțiile acumulate.

Dar care este prețul unei comunicări prin țipete?

Deși ne pare că dacă am țipat, pedepsit sau amenințat, copilul imediat va înceta să facă ceva, însă este doar pe moment. Dar adevărul este că, pe termen lung, aceste reacții îi vor afecta stima de sine și copilul va ajunge să te sfideze și să nu-și dorească să coopereze. Copilul va face anumite lucruri din frică și cu scopul de a evita să-ți revadă chipul furios și vocea strigentă.

Dar oare ne dorim să ne creștem copiii prin frică și intimidare?

Copiii învață mai bine și cooperează atunci când sunt auziți, empatizați, conectați și când li se vorbește respectuos și cu calm. Pe această cale ei primesc un exemplu de relaționare sănătoasă din partea părintelui și învață să-și gestioneze eficient emoțiile. Iar asta este o abilitate importantă pe care o vor prelua și în viața de adult.

Citește și 10 moduri prin care să te conectezi cu preșcolarul tău (4-6 ani)

De ce mamele ajung să țipe la copilul său?

De multe ori motivele nici nu au legatura cu copilul, dar mai mult cu tine și cu lumea ta interioară.

Poate e din cauza stresului creat de problemele financiare în familie sau de vreun conflict cu soțul. Ori, mai simplu, poate mintea ta e atât de copleșită din cauza că e prea mult zgomot sau prea multe sarcini de făcut. Fie nu reușești să primești doza suficientă de somn pentru că îți alaptezi puiul sau e răcit. Sau poate ești stresată că întârzii, dar copilul tău se mișcă mai lent decât leneșul (deși el mereu se mișcă așa) ori a decis că e timpul pentru joacă. Sau poate ai niște răni și ai trăit traume în copilărie și nu le poți vindeca sau depăși peste ele.

Deci, există milioane de motive pentru care tu să te enervezi și să ajungi să răbufnești, dar copilul e doar o scânteie care a pornit focul ce mocnea din alte motive.

Triggere – factorii care declanșează furia

Încearcă să te focusezi mai rar pe comportamentul copilului și analizează ce se întâmplă cu tine, în subconștientul tău, iar aici vei găsi multe răspunsuri.

Amintește-ți când ultima dată ți-ai pierdut cumpătul. Ce de fapt a provocat această reacție? Ce făceau copiii în acel moment? Care circumstanțe te-au făcut mai vulnerabilă în fața comportamentului copilului? Dacă ar fi fost alte circumstanțe, ai fi reacționat la fel?

Este foarte important să analizăm situația după ce a trecut furtuna și să identificăm cauzele reale care au condus la tantrumul nostru, de adult, și să vizualizăm cum am fi procedat sub alte circumstanțe și având altă stare sau atitudine.

Citește și Obiceiuri pentru a deveni o mamă mai fericită

Triggerele sunt factorii care declanșează furia sau nervozitatea și de multe ori ele nu au legătură cu copilul. Sunt factorii care te provoacă să țipi, să te enervezi, să te infurii și chiar să dai o palmă.

Părinții, de regulă, nu prea se opresc să analizeze care au fost motivele reale care au declanșat aceste reacții. Se pare că e doar o automatizare. Dar furia maschează alte emoții precum tristețea, nemulțumirea, frica, panica, stresul, dezămăgirea, durerea emoțională, dar și rănile din trecut și chiar din copilărie care nu au fost vindecate.

Însă tendința este de a da vina pe copil:

„e un copil dificil”
„se comportă indezirabil”
„este prea insistent, încăpăținat”
„mereu se comportă agresiv”
„mi-a vorbit nerespectuos”

Da, toate aceste momente sunt extrem de deranjante și neplăcute, și sunt o sută de alte exemple, însă este alegerea ta cum reacționezi sau răspunzi în diverse situații și conflicte.

Și unul dintre cele mai eficiente trucuri în a evita răbufnirea este să apeși butonul PAUZĂ pentru măcar un minut. Pauza te ajută să reduci nivelul de cortizol din sânge (hormonul stresului care și provoacă răspunsuri reactive) și îți dă timp să analizezi situația și circumstanțele la rece.

„Eu nu am dormit 3 nopți și sunt vulnerabilă, dar copilul doar are nevoie de atenția mea acum.”
„Am avut o zi proastă la muncă și de aia nu sunt tolerantă în fața certurilor dintre copii.”
„Mama meu mereu țipa la mine, dar copilul meu nu poartă nici o vină și el are nevoie doar de iubirea mea.”

Oare e posibil să învăț să reacționez cu mai mult calm în relație cu copilul meu?

Să țipi și să răbufnești la crizele copilăriei este doar un obicei. Însă este posibil să spargi acest obicei și să-ți formezi obiceiuri pozitive. Însă orice schimbare este o provocare și este un proces de lungă durată.

Eu am reușit să devin o mamă care răspunde și nu reacționează și am redus considerabil țipătul în relație cu copiii mei. A fost un proces lung și dureros, dar am reușit.

Citește: Și mamele au nevoie de răsfăț

Este posibil atâta timp cât conștientizezi că problema e in tine și identifici triggerele care-ți declanșează furia și le repari. Furia și țipătul ar trebui să dispară din arsenalul tău de a-ți crește copiii.

Deja ai făcut primul pas și pentru asta te felicit!

Cum să învăț să nu mai țip la copilul meu și să-l cresc cu mai multă răbdare?

Ai obosit să fii o mamă furioasă și mereu irascibilă?
Nu mai vezi nici o evoluție în comportamentul copilului chiar și dacă țipi sau îl pedepsești?
Te simți mereu vinovată că ai răbufnit la copilul tău și îți dorești să însușești autocontrol și să devii o mamă mai calmă și mai fericită?

Să știi că sunt gata să te motivez și să te ajut în procesul de transformare.

Am studiat mult și am cercetat cu pasiune cum se manifestă creierul în situații de stres, am exersat zi de zi, am testat diverse tehnici și am lucrat cu mintea mea pentru a ajunge să reacționez cu mai mult calm în procesul de creștere a copiilor mei. A fost un proces lung și pe alocuri chiar dureros. Și acum sunt pregătită să vă împărtășesc tehnicile și secretele care m-au ajutat să devin o mamă mai calmă

Pe 29 iunie, orele 10:00, la Chișinău, te invit la un atelier practic în cadrul căruia o să vă povestesc despre efectele comunicării prin țipete, despre factorii care declanșează furia, o să vă dau diverse exemple de tehnici de calmare atunci când ești pe cale să-ți pierzi controlul, dar și căile prin care putem preveni răbufnirile. Vor fi exerciții pe care le vom face împreună, vei primi încurajare și sfaturi pentru a deveni o mamă mai calmă și mai fericită.

Atelierul va dura 3 ore și va include exerciții de autocunoaștere, informație inspirațională și discuții sincere. Numărul de locuri este limitat (15 persoane), iar taxa de participare este de 250 lei (se va achita pe loc). Pentru a-ți asigura un loc, te rog să completezi formularul de pe acest link.

Am creat și un eveniment pe Facebook și o să-ți fiu recunoscătoare dacă vei invita alte mame care au nevoie de motivație și încurajare pentru a deveni mai calme cu proprii săi copii.

Și pot să o spun din propria experiență – odată ce devii mai calmă, vei deveni mai fericită, iar asta înseamnă o relație armonioasă cu copilul tău.

Hai să vorbim: care sunt motivele (sau triggerele) din spatele furiei tale? Scrie mai jos în comentarii și voi încerca să te ajut.

Sunt bucuroasă atunci când revii pe blog pentru idei și inspirații noi, iar pentru asta te invit să te abonezi la blog pentru a primi un email de notificare atunci când se publică un articol nou. Totodată, te invit să urmărești paginile mele de Facebook și Instagram unde vin cu inspirații zilnice.

Cu Drag, Natalia

2 thoughts on “Motivul adevărat pentru care mamele țipă la propriul copil”

  1. paulinaro.pasha@gmail.com'

    Parascovia - mai 16, 2019 12:30 pm

    Un articol foarte informativ și scris cu suflet. Ești o sursa de inspirație și model pentru mine ca mama și ca blogger 🤗🤗🤗

    Răspunde
    1. nataliamadan@gmail.com'

      Natalia Madan - mai 20, 2019 11:48 am

      Parascovia, iti multumesc mult pentru mesajul tau <3

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *