Detalii și sincerități despre alimentația copiilor mei

BUCĂTĂRIA COPIILOR SĂNĂTATE

Din moment ce dedic acest blog inclusiv și alimentației sănătoase și echilibrate a copiilor, încerc să vin cu multe îndrumări și motivație pentru ca voi să urmați această cale. Dar pentru că urmez și o alimentație vegană, foarte mulți mă întreabă cum se alimentează copiii mei, dacă sunt și ei vegani, ce preferă ei să mănânce, dacă consumă și ei fast-food sau alte „nebunii” și care ar fi modelul lor de alimentație. Astfel, mi-am propus să vă povestesc în detalii despre cum stau lucrurile în familia noastră, chiar și toate dedesubturile și zonele unde încă mai avem de lucrat.

Alimentatia sanatoasa a copiilor

Calitatea alimentației și obiceiurile alimentare se schimbă odată cu apariția copilului în familie. Evident, nu în toate familiile, însă în mare parte observ această tendință. Îndeosebi atunci când copilul începe diversificarea, dar și mai mult, atunci când se alătură mesei comune, devenim mult mai atenți la ce ajunge în farfuriile noastre și încercăm să le oferim un model de alimentație sănătoasă. Cea mai bună lecție pe care le-o dăm prin acest model este grija față de propriul corp și dorința de a urma o viață sănătoasă.

Parcursul nostru spre o alimentație sănătoasă

Goana după alimentația sănătoasă a început odată cu diversificarea la primul copil, dar era încă în faza conștientizării.




Până să devenim părinți (acum 9 ani), ne alimentam ca toată lumea: prăjeli, mezeluri, maioneză, dulciuri de tot felul. Dar datorită faptului că copilul avea frecvent dureri de burtă de pe la 12-18 luni (el alimentându-se corect), am devenit foarte stricți cu alimentația, inclusiv și în cazul nostru: consumam totul la abur, de prăjeli nici nu mai pomeneam, dulciuri prin casă se găseau tot mai rar. Țin minte că uitasem de șnițele pentru vreo 2 ani, iar ochiurile erau doar de „sărbători”. Problema fiului evident a dispărut după vârsta de 3 ani (așa cum și ne-a atenționat un medic-gastroenterolog), însă obiceiurile alimentare deja s-au întărit într-un mod firesc. Primul tort l-a gustat la 3 ani, la fel și alte dulciuri și ciocolata. Eram o adeptă înverșunată a introducerii dulciurilor cât mai târziu posibil – că totuși au o viața lungă să le guste pe toate, nu?

Cu Adelina a fost un pic mai dificil din moment ce-l vedea pe fratele său mâncând unele chestii „interzise”, astfel a fost complicat să o ținem departe de dulciuri până la 3 ani. De fapt, aș zice că a fost imposibil, așa că încălcarea regulei mele a fost inevitabilă. Dar scopul meu a fost să reduc consumul de dulciuri și la Daniel anume pentru a nu fi nevoită să-l rog să se ascundă de ea în timp ce le devorează. Dar această misiune este destul de dificilă, Daniel fiind un mare amator de dulciuri și frecvent îi auzeam solicitarea, căutând prin dulapuri „vreau ceva!”.

Citește și Reportaj Foto {O zi cu familia Madan}

Lucrurile s-au schimbat radical odată ce am decis să urmez o alimentație bazată doar pe produse vegetale, pe mai multe crudități, mai puțină făină albă și excluderea totală a zahărului în urma unor probleme de sănătate. Am studiat foarte mult înainte să pornesc pe calea aceasta și fără ezitare am renunțat la toate produsele de origine animală, acum 2 ani. A fost o etapă anevoioasă, destul de dificilă psihologic și cu multe încercări și eșuări. Dar despre aceasta aș povesti mai mult într-un alt articol dacă vă interesează 😉

Din moment ce erau doar motive de sănătate, nu am ținut să-mi conving familia să-mi urmeze calea. De fapt, nici nu simțeam că ar fi corect și deloc ușor din moment ce copiii deja erau măricei și gustaseră din multe. Însă, citind tot mai mult despre experiența altor vegani, descoperirea multor adevăruri despre produsele alimentare nu întocmai pozitive, am simțit datoria să fac unele ajustări.

Cum s-a schimbat alimentația copiilor mei odată ce am devenit vegană?

CARNEA

Nu le mai ofer carne în fiecare zi și tind spre un consum minim (cel mult 1-2 ori pe săptămână). Chiar și nutriționiștii recomandă consumul de carne doar o dată pe saptămână (dar nu zilnic și de două ori). În plus, am renunțat la carnea din comerț nu din motive etice, ci din motivul tratării intensive cu antibiotice și hormoni la ferme. Am ajuns să consumăm doar păsările de casă (din curtea buneilor) și ocazional carne de iepure.

Carnea de vită este elogiată pentru aportul de fier, însă carnea roșie este cancerigenă, așa că am ales căi vegetale de a menține nivelul de hemoglobină (la mine el se menține la 135!). În plus, Moldova nu prea are ferme de vită, respectiv aproape toată carnea este importată (și uneori prelucrată cu substanțe chimice pentru a căpăta aspect de prospețime). Anume din motiv că e cam plictisitor să tot gătești păsările de casă, am ajuns să o pregătesc tot mai rar. Dar sosul cu carne mă ajută în zilele în care sunt absolut în pană de idei ce să mai gătesc.

Citește și Sos de Pesto din spanac și busuioc

LACTATELE 

Nu le mai ofer copiilor cu scopul de a asigura aportul de calciu. În general, se zice că calciul de origine animală se asimilează mult mai greu spre deosebire de cel din produsele vegetale (cele de culoarea verde și semințe). Iar ideea că lactatele sunt cea mai bună sursă de calciu a fost creată artificial de industria lactatelor. Din aceste considerente, nu mai pun accent pe consumul de lapte sau cașcaval și nu le mai ofer în calitate de băutură. Nu le-am interzis să bea lapte și nu le-am zis că e răul-răurilor, dar interesul lor a scăzut firesc din cauza expunerii mai reduse. Dar continui să-l folosesc uneori în terciuri la solicitarea copiilor, în copturi sau clătite americane și când am ocazia, fac rost de lapte de capră.

Totodată, să nu uităm și de dezvăluirea adevărului despre conținutul vegetal în lactatele și iaurtul produse în RM, dar și a substanțelor chimice. Tendința mea este să consumăm produsele lactate cât mai aproape de starea lor naturală, fără adaosuri și arome (ce ține de brânză și iaurt). Iaurturile din ambalaje frumoase și cu personaje iubite de copii abundă în zahăr, aromatizatori artificiali și E-uri, la fel și majoritatea produselor ce conțin brânză dulce.

Mai sunt și unele adevăruri dureroase despre cașcavaluri cu privire la ingredientele reale care m-au făcut să-l aduc în casă tot mai rar. Dar ei iubesc Mozarella, Parmezan și pâine cu cașcaval topit la cuptor și asta le ofer, însă mai răruț.

DULCIURILE

Din moment ce renunțasem la zahăr, am început să caut alternative sănătoase care sa-mi satisfacă copilul din mine. Totodată, îmi apăruse fobia de toate dulciurile din comerț. Adelina foarte ușor s-a lăsat cucerită de deserturile raw-vegane care mai sunt și nutritive. Daniel era sceptic când auzea de „dulciuri vegane” până la momentul în care am mers în doi la cafeneaua raw-vegană și a rămas cucerit de culori și forme pe care le găsiseră în vitrina-frigider. Apoi, am început să gătim împreună biluțele de ciocolată care pe atunci deveniseră desertul lor preferat.

Citește și Cum arată o zi din săptămână în familia noastră

Discut foarte mult cu Daniel despre ingredientele dăunătoare din ciocolatele care îl seduc ușor de pe vitrinele de lângă casa de marcat, dar nu am puterea să-l influențez complet. Oricum, toată informația pe care o primește acum, cu timpul va deveni modul lui de viață, dar nu insist. Așa că e foarte fericit când este servit cu un Snickers, ecler sau macarons, iar eu nu devin o mamă paranoică și le ascund de ochii lui 🙂 Chiar să vă mărturisesc – se întâmplă să le cumpăr din acestea atunci când insistența este foarte mare. Progresul meu este că a ajuns să nu mai caute ciocolatele și oul de ciocolată de la Kinder – cunoaștem totuși la cât de cancerigene sunt. Și în plus, au ajuns să fie prea dulci pentru el.

În ultima vreme optez pentru ciocolata Vivani, care e bio și mai găsești unele care sunt îndulcite pe bază de zahăr de cocos. Deși sunt net mai scumpe decât ciocolata obișnuită, o consider ca o investiție. La Chișinău (în Romania cu atât mai mult) apar tot mai mulți creatori de ciocolată artizanală – abia după ce o încerci, înțelegi că asta e ciocolata veritabilă. Sper odată și odată să mă apuc și eu să prepar ciocolată de casă – mi-a rămas să cumpăr doar forma; ingredientele mă așteaptă demult.

Regula de bază totuși este ca bomboanele, biscuiții, ciocolata să nu stea niciodată în bolul de pe masă și oricând la îndemâna copilului! Găsiți un loc secret și oferiți-i ocazional dulciuri – copiii, cu cât cresc mai mari, nu prea au autocontrol în a consuma bomboanele. La noi stocul de ciocolată în casă e destul de mic, pe când biscuiții și bomboanele ajung doar prin intermediul musafirilor sau a buneilor.

Și o altă regulă de aur – învățați să nu oferiți dulciuri ca recompensă sau consolare! Când vor deveni adulți, tot bomboane vor mânca când vor avea perioade stresante sau depresive, iar mulți vor avea probleme de sănătate din această cauză. Mai degrabă oferiți-le o îmbrățișare sau o oră de joacă.




Apropo, în loc de Chupa-Chups, copiii consumă uneori Lollipops pe care le cumpăr de pe iherb – acestea sunt organice pe bază de suc de fructe. Dar cel mai important – sunt de 3 ori mai mici decât Chupa-Chups, astfel timpul suptului se reduce, reducând și riscul de carii.

Ce ține de înghețată – încă nu am găsit o alternativă la fel de seducătoare. Eu nu o exclud din viața lor (deși sunt conștientă ce ingrediente are) anume din motiv că eu personal eram o mare iubitoare de înghețată în cornet. Așa că le ofer această bucurie. Dar au acces nelimitat la înghețata din fructe pe care o preparăm acasă și este foarte căutată în zilele caniculare.

LEGUMELE

Totuși, cea mai grea misiune este să-i înveți pe copii să iubească legumele. Evident, roșii, castraveți, ardei dulce și morcov se consumă cu bucurie de ambii copii, însă cele preparate necesită aspecte și texturi mai atractive 🙂 Mi-ar plăcea mult să-i văd mâncând frunze verzi în salată, însă mă bucur că le pot ascunde în smoothie sau înghețată

Ceea ce mă bucură este faptul că ei acceptă cu plăcere supele cremă, iar aici pot adăuga tot spectrul de legume :)) Supa din linte roșii este preferata lor, dar le place și cea de conopidă sau broccoli. Întotdeauna când pun întrebarea lui Dani „Fie iai prânzul la școală ori acasă te așteaptă doar supa-cremă”, va alege să mănânce supa, numai nu la școală 🙂

Preferințele pentru legume diferă la copii: Adelina acceptă cu plăcere orice, însă Daniel legumele la cuptor sau abur le refuză. Dar adoră salata vinegret (din cartofi, sfeclă roșie și varză murată). Dar consider că e doar o chestiune de timp: până la 5 ani mânca de toate, ca apoi brusc să refuze majoritatea legumelor. Dar eu continui să i le ofer, chiar dacă nu le mănâncă – însă expunerea frecventă este esențială.

Alte detalii despre obiceiurile lor alimentare:

  • Sunt ambii devoratori de fructe, atât proaspete, cât și în smoothie, dar mai puțin în copturi.
  • Nu consumă deloc carbogazoase. Daniel nici nu le-a gustat din simplul motiv că e sensibil la tot ce pișcă de limbă. Sucurile din comerț se consumă doar când sunt serviți sau la petreceri. Apa filtrată sau cea infuzată sunt pentru a potoli setea. Le mai place limonada, ceaiul din plante și compot din fructe uscate.
  • Mezelurile nu ajungă în casă, dar sunt ok dacă le mănâncă ocazional prin ospeții și la bunei (deși mă mai împotrivesc), amintindu-le că gustul apetisant se datorează doar substanțelor chimice din mezeluri.
  • Nu exclud că Daniel ar mânca zilnic mâncarea fast-food, dar nu încerc să o fac fructul oprit. Așa că, ocazional ajungem să mâncăm câte un burger sau la McDonalds – evident, mai mult la solicitarea lui Daniel, că Adelina nu a apucat să o îndrăgească.
  • Mâncarea lor preferată: paste sub orice formă, sushi rolls (chiar și cele vegane), sarmale, salată din varză murată, pizza, borș roșu cu fasole, pita cu humus și legume, tocană din fasole și legume, mămăligă cu brânză și smântână etc. Adelina are o listă mai lungă de mâncăruri preferate 🙂
  • În majoritatea cazurilor le ofer mâncare atunci când sunt flămânzi și nu insist să mănânce totul din farfurie. La cină tind să le ofer mâncăruri ușoare: legume proaspete cu humus, supă, bruschete cu roșii, cartofi și sfeclă roșie fierți etc.
  • Le plac fructe de mare și pește (Dorada), pe care îl consumăm nu atât de des.
  • Lupt cu faptul că beau prea multă apă în timpul mesei și încă îi învăț că cel mai bine e să consume apa între mese.
  • Încerc pe cât posibil să-i implic în procesul de gătire.

Mai multe despre regulile unei alimentații echilibrate la copii găsești în articolul Alimentația corectă începe de acasă

Îmi doresc ca copiii mei să devină vegani?

Mulți mi-au pus întrebarea aceasta și nu o dată m-am întrebat și singură, însă răspunsul exact încă nu-l am. Cert este că le respect decizia lor, poftele și necesitățile. Încerc să nu demonizez tot ce nu e vegetal, însă vin cu alternative variate, colorate și desigur delicioase. Este deja greu să mă întorc la modelul de alimentație de până acum din moment ce mă cufund tot mai mult în diverse studii și experiența mea devine tot mai lungă și cu efecte benefice.

Totuși, nu am devenit vegană din motive etice, însă din motive personale. În plus, trăind în societatea noastră, este foarte greu pentru un copil să fie vegan, chiar și pentru cei care sunt vegani de la 6 luni (grădinița, școala, bunei…). Eu voi continua să-i expun mâncărurilor diverse, dar menținând o proporție mai mare de produse vegetale. Voi povesti despre cât de important e să reducem consumul de carne și să includem cât mai multe legume, fructe, nuci și semințe în alimentația lor. Însă îi las pe ei să-și aleagă calea care să fie în armonie cu organismul lor.




Au mai fost întrebară de genul „Nu-ți este frică că băiatul va răbufni și va mânca lucruri interzise pe ascunselea, cumpărându-le singur după școală?” – această situație este inevitabilă și nu o condamn, că am mâncat și eu de toate fiind copil, însă încerc să-i educ sistematic și să le oferim un model pozitiv (atât eu, cât și soțul). Noi doar nu le oferim să tragă din pipă acasă pentru ca să nu răbufnească și să încerce pe ascunselea, nu? Dar încercăm să-i educăm să-și respecte corpul.

Alimentatia copiilor mei

Articolul a ieșit destul de lung, dar mi-a dorit să includ cât mai multe detalii. Dar sper mult că ai găsit timp să ajungi până aici și pentru asta îți mulțumesc. Dacă te-ar interesa detalii despre parcursul meu vegan, am să te rog să lași un comentariu ca să știu dacă să mă apuc să le înșir pe foaie.

*Majoritatea pozelor din articol au fost făcute pentru proiectul O zi cu familia bloggeriței Natalia Madan” pentru portalul sunparinte.md. Fotograf: Gabriel Encev

Mi-ar plăcea mult să aflu părerea ta vis-a-vis de acest articol sau povestește-mi care sunt preocupările tale cu privire la alimentația copiilor tăi. 

***

S-ar putea să-ți placă și alte articole relevante: 

Cu Drag, Natalia

Dacă ți-a plăcut, distribuie și prietenilorShare on Facebook
Facebook
108Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

One thought on “Detalii și sincerități despre alimentația copiilor mei”

  1. cristinagherela@yahoo.com'

    Cristina Aparatu - mai 11, 2018 3:28 pm

    ms mult de recomandări
    Încerc sa găsesc o alternativa

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *